Fibulă cu corpul în formă de ancoră

Fibulă cu corpul în formă de ancoră

Fibulă cu corpul în formă de ancoră

Corpul fibulei este puternic arcuit și are forma unei ancore cu brațele curbate și ascuțite la capăt. Traversa ancorei are o formă dreptunghiulară, fiind decorată cu mici triunghiuri sau „dinți de lup”. Fusul ancorei este decorat cu o nodozitate discoidală plasată lângă traversă iar capătul ancorei se termină cu un buton tronconic ce are în centru o proeminență.

Mecanismul de închidere este realizat separat de corpul fibulei. În partea superioară fibula are o placă protectoare de formă dreptunghiulară urmată de un suport găurit și un cârlig de prindere.

Resortul fibulei este format din 10 spire, cu coarda înaltă. Acul lipsește. Portagrafa are o formă trapezoidală, fără perforații.

Datare: a doua jumătate a sec. II – primele decenii ale sec. III p. Chr.

 Galerie

 

Pe lângă rolul de podoabă, fibula are, mai ales, un rol utilitar, acela de a prinde veșminte, printr-o construcție comparabilă cu cea a acului de siguranță din zilele noastre. Fibulele sunt extrem de variate topologic și au o importantă valoare cronologică.

Fibulele nu erau accesorii obișnuite de îmbrăcăminte. Cele de aur erau insigne ce marcau rangul și funcția unui purtător de chlamys. Regulile stricte ce stabileau purtarea fibulelor la curtea imperială în secolele IV-VI p. Ch. stabileau că împăratului îi erau destinate în exclusivitate pietrele prețioase, ca “insigne sacre și o podoabă interzisă și inaccesibilă supușilor lor”.

Această fibulă a fost descoperită în cadrul campaniei arheologice din anul 2009, la castrul roman de la Boroșneu Mare, jud. Covasna.

Mai multe fibule aici

Data publicării

01 February 2021

Cuvinte cheie

Arheologie, fibula