Noi descoperiri cu LiDAR în Defileul Oltului din Munții Perșani
Arheologii MNCR au identificat cu ajutorul tehnologiei LiDAR peste 150 de cuptoare de ars piatră pentru var, în pădurile din zona Defileului Oltului din Munții Perșani! Aceste vestigii arheologice ce se datează în perioada secolelor XVIII - prima jumătate a secolului XX, aparțin unui întins peisaj montan meșteșugăresc preindustrial – dezvăluind o componentă importantă a trecutului recent al comunităților locale și a specificului ocupațional regional legat de activități de exploatare a pietrei, lemnului, și de transportul acestora, unele practicate chiar și astăzi, dar la altă scară, centralizat și cu alte mijloace.
Defileul Oltului din Munții Perșani privit dinspre Racoș spre Baraolt, fotografie aeriană panoramică.
Identificarea acestor cuptoare (varnițe) este importantă, mai ales pentru că zona este cunoscută în prezent, în special pentru relieful ei vulcanic spectaculos, acoperit de păduri. Cartarea cuptoarelor a pus în evidență faptul că ele erau asociate perfect monticulilor de calcar rămași izolați în ansamblul reliefului vulcanic, dovedind o bună cunoaștere, de tip tradițional, a geografiei și geologiei locale.
Cuptoarele pot fi organizate în baterii, fiind adesea însoțite de zone de exploatare manuală a pietrei de calcar. Sunt circulare, amenajate mixt, cu peretele din spate săpat în pământ, iar cu cel cu intrarea și gura de alimentare clădit în pantă, parțial deasupra solului, pentru a facilita accesul. Măsoară între 5 și 10 m în diametru, pe exterior. Ele au fost exploatate probabil în familie, de membrii unor comunități diverse, aflate de o parte și de alta a defileului.
Utilitate
Aceste instalații de combustie au fost folosite pentru transformarea chimică, cu aport de energie termică, a bolovanilor de calcar (cu conținut ridicat de carbonat de calciu – CaCO3) în var nestins (oxid de calciu – CaO). Reacția chimică care descrie această transformare este:
CaCO3 + energie termică( 43,5 kcal/mol) → CaO +CO2
Utilitatea varului pentru numeroase aplicații din viața oamenilor derivă din reversibilitatea reacției chimice de mai sus. Varul nestins este transformat mai întâi într-o pastă (varul stins sau hidroxidul de calciu - Ca(OH)2), atunci când este amestecat cu apa:
CaO + H2O →Ca(OH)2 --- cu degajare de căldură
Atunci când varul stins este utilizat prin aplicare pe diverse suprafețe, după uscare, prin absorbție de bioxid de carbon din atmosferă, acesta se transformă din nou într-o peliculă de carbonat de calciu.
Ca(OH)2 + CO2 → CaCO3 + H2O
În acest fel, carbonatul de calciu, disponibil în natură sub formă de rocă (calcarul), devine ușor de aplicat, sub formă de var stins, direct sau în amestec în tencuială, pe suprafețele clădirilor construite, având, în același timp rol de protecție, de igienizare și decorativ. Un alt domeniu important de utilizare în preistorie și în trecutul istoric a fost arta, varul fiind frecvent utilizat pentru decorarea ceramicii, a statuetelor și a obiectelor din lut. Mai târziu, varul devine o componentă de neînlocuit pentru realizarea picturilor murale în frescă în arta decorativă bisericească.
Rezultatul scanării 3D a vestigiilor unui cuptor de var ascuns în pădure. Cu ajutorul tehnologiei LiDAR se poate îndepărta virtual vegetația, dând astfel la iveală urmele lăsate de oameni în trecut la suprafața solului.
Studii etnografice asupra meșteșugului vărăritului
Studii etnografice realizate în alte zone, în Munții Apuseni, în Depresiunea Beiuș sau în zona Bicazului au arătat că meșteșugul vărăritului se dezvoltă considerabil în Transilvania începând cu zorii secolului al XVIII-lea, odată cu proliferarea construcțiilor religioase și civile cu zidărie de cărămidă și/sau piatră care înlocuiesc masiv construcțiile din lemn.
Cuptoarele erau amplasate în zonele în care materia primă (piatra de var și lemnul) era disponibilă. Pentru o producție de var de calitate, piatra de calcar trebuie să aibă un conținut de minim 95% carbonat de calciu.
Conform studiilor etnografice, pentru un cuptor mediu sunt necesare 30 de căruțe de piatră de calcar. Piatra este spartă și adusă la dimensiunea optimă, bolovan cu dimensiunea de aproximativ 10-15 cm. Pentru prelucrarea acestei cantități de piatră, se arde o cantitate echivalentă de lemne (30 de căruțe de lemne, echivalent a 45 de metri steri[1]). În aceste condiții, consumul de lemn folosit pentru combustia cuptoarelor de var este de așteptat să fi fost unul considerabil, cel puțin în perioada de maxim al cererii de var utilizat local sau valorificat comercial în zone mai îndepărtate. Studiile etnografice au pus în evidență numeroase rute comerciale care au legat între ele zonele de producție a varului, caracterizate prin exces de resurse de piatră de calcar și lemn, cu zone în care cererea depășea capacitatea de producție, așa cum sunt aglomerările urbane sau zonele fără materii prime.
Mai multe se pot citi din:
Goman, I. 2006. Meșteșugul vărăritului în sate din depresiunea Beiușului (secolul al XVIII-lea—Începutul secolului al XXI-lea). Biharia 28, p. 53–92.
Maier, R. O. 1967. Vărăritul, o străveche ocupație a locuitorilor din Munții Apuseni. Apulum VI, p. 473–501.
Ștefan, D., Ștefan, M.-M., Sîrbu, V., Savu, L., Halbac, Al. 2020, Teledetecție și valorificarea arheologică a datelor LiDAR în zona Defileului Oltului de la Racoș. Partea I - Studiul instalațiilor și amenajărilor folosite în practicarea meșteșugului vărăritului, Angvstia 24, p. 129-144.
[1] Metrul ster este unitatea de măsură frecvent folosită pentru lemnele de foc. Un metru ster este volumul unei stive de lemne, de formă cubică, cu latura de un metru. Un metru ster de lemne stivuite cuprinde un volum de lemne de aproximativ 0.66 mc.