Animată 3D, moara lui Cojan Victor din Voineşti-Covasna a pornit din nou!
În timpul cercetărilor derulate în anul 2001, Muzeul Național al Carpaţilor Răsăriteni a achiziționat mecanismul de măcinare al unei mori de apă cu roată verticală cu admisie superioară care a aparţinut familiei Victor Cojan din Voineşti-Covasna. Reconstrucția virtuală a morii are ca punct de plecare părţile componente ale mecanismului de măcinare, completate de fotografiile aflate în arhiva ştiinţifică a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
În viitor ne dorim să punem în valoare într-un cadru adecvat această instalație hidraulică de măcinat cereale, o mărturie a creaţiei tehnice, a culturii şi civilizaţiei tradiţionale din această zonă.
Așa arăta moara din Voinești în 2001
Părțile componente ale unei mori și principiile de funcționare
Construcţia care adăpostea moara era realizată din bârne de fag cioplite în patru feţe dispuse orizontal şi îmbinate la colţuri în cheutori drepte, tencuită în interior, cu prispă, cu acoperişul în două ape şi sprijinit pe doi stâlpi. Planul dreptunghiular al construcţiei era compartimentat în două încăperi, cea din stânga era destinată adăpostirii mecanismului de măcinare.
Moara hidraulică era formată din roata verticală aflată în exterior care acţiona fusul orizontal. Fusul orizontal este lucrat din lemn cu o secţiune rotundă şi o secţiune pătrată. Paralel cu roata verticală, în interiorul morii, era fixată pe acelaşi fus roata de lemn măselată. Prezintă 40 de orificii pentru cuie de lemn care se interpuneau între barele fusului vertical generând mişcarea de rotaţie a acestuia. Fusul vertical este lucrat din metal alcătuit din două rotițe unite de bare rotunde dispuse la distanțe egale. Capătul superior al fusului vertical se fixa în pârpăriţă, piesă metalică fixată pe piatra alergătoare, iar capătul inferior se sprijinea într-un lagăr care permitea mişcarea de rotaţie.
Instalaţia mecanică de măcinat era aşezată pe o podină care ocupa aproape jumătate din spaţiul interior al morii. Se compune dintr-o pereche de pietre de măcinat, roata inferioară fixă, îngropată în lemn, și piatra superioară, alergătoare cuplată la fusul vertical al instalaţiei hidraulice prin intermediul unei piese metalice înfipte în piatră. Cele două pietre erau mărginite de un cadru circular din lemn denumit vișcă cu menirea de a aduna făina ieşită dintre roţi. Instalaţia era completată cu coşul pentru alimentarea cu cereale sprijinit pe o capră din lemn.
Pentru a regla distanța dintre pietre, în funcție de calitatea măcinișului, mecanismul de măcinare dispune de un dispozitiv de reglare acționat de o tijă filetată.