Păstoritul în Voinești, județul Covasna
Practicat de mai bine de o jumătate de mileniu, păstoritul a imprimat o dinamică specifică mediului geografic: drumuri ale oilor dublate de drumuri ale sării, târle și perdele pentru adăpostirea oilor de viscolele puternice, cruci de piatră înălțate la răscruci pentru orientarea păstorilor în imensitatea câmpiilor și pentru aprecierea distanțelor parcurse, un sistem de alimentație bazat în special pe brânzeturi și carne de oaie, un port specific, meșteșuguri și instalații tehnice de prelucrare a lânii și pieilor, nedei (târguri) carpatice, strâns legate de văratul oilor, în care se vindeau produsele pastorale, numeroase și prospere sate întemeiate de mocani căsătoriți cu fetele pământenilor sau cojenilor. Peisajul material a fost însă dublat de peisajul spiritual cu o importanță majoră pentru istoria românilor. Amintim că, legat de peisajul pastoral, limba română a conservat și un important fond lingvistic ce cuprinde și termeni autohtoni specifici creșterii animalelor (baci, căciulă, țap, stână, ghioagă, țarc, brânză, gălbează, căpușă etc.), alături de care s-a păstrat un folclor muzical, coregrafic și literar original (David 2020: 5).
Răsfoiește arhiva de interviuri și documentări etnografice a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni aici.
Păstoritul în Voinești, județul Covasna este un proiect susținut de Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, care s-a desfășurat în două perioade: 21-24 iulie 2022 și 25-28 iunie 2023. Alături de colegele: Carmen Marin de la Muzeul de Etnografie Brașov, Florentina Teacă și Florina Bănică de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, ne-am propus să surprindem câteva aspecte ale peisajului pastoral carpatic, ignorat de cele mai multe ori și care, din cauza dinamicii sale, având în vedere starea actuală puternic fragmentată, se degradează constant.
De la stânga la dreapta: Lucian David, Carmen Marin, Florentina Teacă și Florina Bănică, Stâna Reci
Anchetele s-au desfășurat în localitățile Voinești, Reci și Zăbala, iar cercetările cele mai numeroase s-au făcut în zona montană la stânele Elveș, Manișca și Piliș, unde păstoritul este mai amplu şi mai complex. Interviurile s-au realizat folosind chestionarul, cu întrebări închise și deschise și înregistrarea pe reportofon digital. Am folosit un chestionar etnografic cu teme și subteme, s-au intervievat persoane care practică sau care au practicat păstoritul. S-au realizat interviuri și cu două sau patru persoane, care au vorbit pe rând, în acest caz existând avantajul completării reciproce. De asemenea, au prezentat interes și alte aspecte conexe: prelucrarea lânii, pieilor, comercializarea produselor lactate, sărbători şi obiceiuri ş.a.. În zonele cercetate s-au realizat fotografii şi filme cu însemnătate etnografică: turma de oi, stâna, hrana, locuinţele temporare, meşteşugurile, obiectele de uz gospodăresc, portul popular.
Materialele culese au fost transcrise, prelucrate, sistematizate. Documentele etnografice au fost transcrise respectând modul de vorbire al subiectului intervievat. Am recurs la o transcriere convențională, ținând cont de cele mai importante particularități de pronunțare ale informatorului, și nu la una fonetică.
Pandemia de COVID 19, i-a afectat cu deosebire pe locuitorii din mediul urban și i-a ajutat să conștientizeze importanța cămării bunicii. Întoarcerea la natură este tot mai frecventă în ultimele decenii, o dovadă fiind, spre exemplu, interesul crescut pentru procurarea produselor lactate naturale fără conservanți sau aditivi alimentari, cum este brânza de burduf sau cea în coajă de brad. Exemplele sunt nenumărate, toate demonstrând că experiența de viață i-a învățat pe părinții, bunicii, străbunicii noștri să folosească peisajul în care au trăit, astfel încât să nu-l distrugă. Numai așa ambii, omul și natura, au putut avea parte de sănătate.
Păstoritul oferă populației o gamă variată de produse: lapte, produse lactate, carne, lână ș.a. Existența cadrului natural prielnic, varietatea reliefului și a solului, bogăția floristică a covorului vegetal și a rețelei hidrografice etc. corelate cu extensiunea pășunilor și fânețelor (România deține cea mai mare suprafață de pășuni și fânețe ecologice din Europa) au favorizat dezvoltarea acestei ocupații.
Instabilitatea, de la un an la altul, a interesului științific față de problemele păstoritului carpatic, impune analiza acestuia, ca o necesitate pentru etnologie. Implicațiile de ordin practic ale dinamicii păstoritului au în vedere starea actuală puternic fragmentată și degradarea accelerată a acestuia.
Transhumanța, această fază avansată a păstoritului, care a dăinuit sute de ani și care a dus la crearea viitoarelor rute de circulație, considerate mult timp drumuri comerciale și culturale, riscă să dispară în câțiva ani. Este posibil, din păcate, ca în aceste vremuri să aibă loc ultimele deplasări ale turmelor, ciobanilor, câinilor și măgarilor în această pendulare continuă munte – câmpie (David 2020: 28-29). În prezent, mulți ciobani s-au stabilit „la câmp”, unde au cumpărat și arendat terenuri agricole. În perioada comunismului, ciobanii se stabileau pentru zeci de ani la I.A.S.-urile sau C.A.P.-urile din zonele de câmpie. Elocventă este afirmația făcută de Cojan Florea de la Voinești: „A rămas [de la noi la C.A.P.] vreo doi când au fost cu oile. Frate-su lu’ Maioru și... ăsta care l-au omorât pă Bârlă, Dincu Dănilă Stan. Avram. Frate-su lu’ Avram, da, că de ăla nu se mai știe. S-au stabilit acolo. Când m-am dus în Lehliu-Gară m-am dus în piață, piață mare, văd unu’ haine sârbe. Mă, mă uit la iel, samănă cu ăsta. Io nu știam. «Ăsta-i d-al nostru!». Mă duc, ți-l întreb de unde are iel hainele astia sau ce dracu’ face iel pe aicia. No, p-acolo, p-acolo, se uita la niște purcei. M-am pus și ieu așa în băț, aviam bățul cu mine, zic: «Ce faceți?». «Uite, mă uit la purcei». Costum, căciula, aia. «Dă unde sunteți?». «Io-s dân Covasna. Dumitale?». «Și io tot d-acolo. Păi da’ unde?». «Uite că am venit cu oile aicia și am rămas, sunt de 70 de ani aici.». Iera bătrân. Păi se întâniau, îi știu. Iei s-au căsătorit și au rămas acolo. Nu pria se întâmpla să vină cu fete aici. Nu pria, mai bine au rămas iei”.
Autor: Lucian David
BIBLIOGRAFIE
*** Peisajul cultural carpatic. Dezvoltarea durabilă a păstoritului în Mărginimea Sibiului, coord. Lucian David, București, Editura Etnologică, 2021.
*** Păstoritul carpatic. Tradiție și continuitate, coord. Lucian David, Ionuț Semuc, București, Editura Etnologică, 2022.
David, Lucian, Păstoritul. Bibliografie selectivă, București, Editura Etnologică, 2020.
Alte surse: