Ce este un celt?
În Bazinul Carpatic și împrejurimi primele obiecte din bronz cu cositor (cupru + cositor) apar în jurul anului 2000 î. Chr., la începutul epocii bronzului mijlociu. Acestea erau mai ales arme și podoabe, foarte rar unelte, ce erau obiectele personale de prestigiu ale unor lideri locali, căpetenii. În această perioadă obiectele de bronz sunt relativ reduse ca număr. Cu trecerea timpului acest metal a devenit mult mai accesibil, apogeul metalurgiei bronzului fiind atins în perioada epocii bronzului târziu, între c. 1550-800 î. Chr. Atunci se fabrică o mare varietate de obiecte, mai ales arme, unelte și podoabe, mai rar recipiente și cazane. Cele mai frecvente obiecte fabricate sunt topoarele de tip celt (celturi – care nu au nimic de-a face cu celții!) și secerile. Obiectele erau confecționate în tipare de turnat din piatră sau argilă, ascuțite și topoarele prevăzute cu mânere de lemn.
Un topor de tip celt a fost descoperit în zona localității Vâlcele din județul Covasna, pe panta unui munte. Acesta este un obiect caracteristic primei jumătăți a epocii bronzului târziu (c. 1550-1250 î. Chr), descoperit pe o arie foarte largă, începând din vestul Transilvaniei până la râul Nistru. Este legat de comunitățile pastorale care au populat zona în perioada respectivă, asociate cu ceea ce numim cultura Noua. Piesa a fost descoperită fără mâner și poate fi considerată o depunere votivă singulară, adresată probabil unei divinități.
Gaura de înmănușare a acestor tipuri de topoare este verticală, ceea ce înseamnă că mânerul trebuia să fie făcut dintr-o creangă cu o ramificație relativ dreptunghiulară. Mânerul fiind organic nu se păstrează decât în condiții extreme. În urma săpăturilor arheologice întreprinse în situl de exploatare a sării preistorice de la Băile Figa au fost găsite câteva astfel de mânere, deocamdată unicate în această parte a Europei. Astfel avem un caz norocos: pe lângă toporul de bronz, tip de altfel larg răspândit în Transilvania, avem și un mâner de celt descoperit tot în Transilvania, cu ajutorul căruia se poate face o reconstituire perfectă a acestor tipuri de unelte.
Pentru soiul de lemn folosit ca mâner deocamdată nu dispunem de informații. Majoritatea obiectelor de lemn descoperite la Băile Figa erau confecționate din lemn local: stejar, carpen, alun, soc. Cel mai probabil mânerul a fost făcut dintr-o creangă de stejar. Pentru o fixare mai bună celtul avea o urechiușă la buză prin care se lega cu o sfoară la mâner.
Celturile puteau fi folosite atât ca unelte cât și ca arme. În situl de la Băile Figa în interiorul troacelor s-au putut observa niște urme care par să fie de la topoare de acest tip. În majoritatea depozitelor de bronzuri cu unelte din Europa regăsim frecvent și celturile. Dar totodată acestea apar și în depozitele de arme, ce pot fi legate de războinici și clasa de elită a vremii sau în mormintele considerate ale unor căpetenii sau războinici. Mormintele de acest tip apar mai ales în Centrul și Nordul Europei.
Contextul în care celturile sunt/au fost descoperite în Transilvania sunt de două feluri: descoperiri răzlețe și depozitele de bronzuri. În primul caz este vorba de piese singulare descoperite pe câmp, culmi de munte. Adesea sunt considerate obiecte pierdute sau, mai nou, ca depuneri votive singulare, ofrande personale. Depozitele de bronzuri sunt formate din două sau mai multe (până la câteva zeci sau sute) de piese, depuse intenționat în pământ ca ofrandă, pradă de război, comori ascunse în perioade de război etc. Apar în cele mai diferite locuri în albiile râurilor, pe câmpuri, dealuri, pe munți, în peșteri, sub locuințe etc.
Material scris de József Puskás, muzeograf și arheolog MNCR
