Episcopul Emilian Antal

Emilian (Dumitru) Antal s-a născut la Toplița, jud. Harghita. După studiile de la Academia teologică ,,Andreiană” din Sibiu a urmat Facultatea de filosofie a Universității din Budapesta (1916-1918). În perioada budapestană a fost președintele Societății studenților români ,,Petru Maior”, calitate în care a participat, ca reprezentant al tinerimii universitare, la pregătirea și desfășurarea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. A plecat spre țară, imediat după citirea declaraţiei de autodeterminare de către deputatul Alexandru Vaida-Voievod, în ziua de 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta. S-a oprit la Cluj, unde a participat la consfătuirea Consiliului Naţional Român şi depunerea jurământului de către membrii Gărzii Naţionale. De acolo s-a îndreptat spre Reghin, iar după ce a cutreierat satele din partea de sus a Reghinului, până la Deda, sprijinind organizarea sfaturilor şi a gărzilor naţionale, a ajuns la Topliţa. Ajuns acasă s-a implicat în organizarea structurilor locale și a plecat spre Alba Iulia unde a luat parte la Marea Adunare Națională. În 1919 s-a angajat la Departamentul Ocrotirilor Sociale din cadrul Consiliului Dirigent. A fost hirotonisit diacon și preot, în anul 1924, fiind pe rând: preot și protopop al Reghinului, revizor eparhial la Cluj și preot la biserica ,,Bratu Boteanu” din București. Din 1933 până în 1938 a funcționat ca inspector general în Ministerul Cultelor. În 1938 a intrat în cinul monahal, primind numele de Emilian și-a urcat pe treptele ierarhiei bisericești fiind arhiereu – vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, locțiitor al Episcopiei Argeșului, mitropolit al Bucovinei. Din 1947 și până la trecerea la cele veșnice a fost stareț al Mănăstirii ,,Sfântul Prooroc Ilie” Toplița.