Patriarhul Miron Cristea

Teolog, publicist, membru de onoare a Academiei Române Elie Miron Cristea s-a născut la 18 iulie 1868 în Toplița, județul Harghita.

A urmat școala primară la Toplița, apoi și-a continuat studiile la Gimnaziul săsesc din Bistrița, Liceul grăniceresc din Năsăud și Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, pecare l-a absolvit în 1890. După ce un an școlar (1890/1891)  a fost învățător  la Școala confesională din Orăștie, între 1891-1895 a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, unde a obținut titlul de doctor în litere și filosofie, în 1895, cu o teză despre viața și opera lui Eminescu.

Întors la Sibiu a fost investit cu diferite demnități ecleziastice: secretar eparhial (1895-1898), redactor la ,,Telegraful Român” (1898-1900), consilier mitropolitan (1900-1910). În 1902 a fost tuns în monahism cu numele Miron. Pe lângă îndatorilile sale a avut permanente preocupări pe linia culturii naționale. Din 1905 a fost președinte al Despărțământului Sibiu al ASTREI, a susținut înființarea Muzeului Etnografic și de Artă Sibiu, a colaborat la elaborarea primei enciclopedii române, a înființat Reuniunea română de muzică etc. În 1910 a fost ales Episcop de Caransebeș fiind în continuare o prezență activă în lupta pentru păstrarea identității și culturii românilor din Transilvania.

Episcopul Miron Cristea în momentul citirii Actului Unirii la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 (sursa: Arhivele Naționale)

În toamna anului 1918 s-a aflat în vâltoarea evenimentelor ce au pregătit unirea. S-a implicat în redactarea declarației privind dreptul la autoderminare a românilor din Transilvania, adusă la cunoștința Parlamentului de la Budapesta de către deputatul român Alexandru Vaida-Voevod. A elaborat circulara din 26 octombrie 1918, ce a fost  trimisă tuturor oficiilor parohiale, privind recunoașterea Consiliului Național Român din Arad, adică recunoașterea noii autorități politice a românilor.

• La 1 Decembrie 1918, în fruntea unei impresionante delegații, a luat parte la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
• A fost desemnat să facă parte, alături de Vasile Goldiș, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida –Voevod și Caius Brediceanu, din delegația care a dus Actul Unirii la București și l-a înmânat Regelui Ferdinand I.
• La 31 decembrie 1918 Colegiul electoral l-a ales Mitropolit primat al României, iar în anul 1925, Biserica ortodoxă română înățându-se la rangul de Patriarhie, Miron Cristea a devenir primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost înscăunat în ziua de 1 noiembrie 1925.
• În 1919 a devenit membru de onoare al Academiei Române, fiind recomandat de vasta sa cultură teologică, filosofică, literară și istorică.
• A ocupat și înalte demnități de stat. A făcut parte din Regență (20 iulie 1927-8 iunie 1930) și a fost prim-ministru din 10 februarie 1938 până la trecerea sa la cele veșnice în 6 martie1939.
• Este autorul unor lucrări cu temă bisericească, al unor colecții de proverbe, strigături și zicale românești, un volum de locuțiuni latinești, monografii și numeroase broșuri conținând cuvântări pe teme morale și patriotice. A colaborat, de asemenea, la publicații ale vremii, ca ,,Tribuna”, ,,Dreptatea”, ,,Telegraful Român”, ,,Gazeta Transilvaniei”.

 Delegația care a dus Actul Unirii la București. Printre cei desemnați de Consiliul Dirigent să facă parte din delegație a fost și Episcopul Miron Cristea (sursa: Arhivele Naționale).