Oina din bătrâni

Expoziție virtuală MNCR
Autor: Dan Buzea, muzeograf

Jocul de oină sau hoina, conform denumirii populare din Zona Buzaielor, este un joc menţionat în toate comunele şi satele din Depresiunea Întorsura Buzăului ca fiind, în trecut, un mod de petrecere a timpului liber de către copii şi tineri.

Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni a documentat timp de zece ani practicile jocului de oină în comunitățile locale din zona Întorsurii Buzăului. S-a implicat, de asemenea, în promovarea jocurilor tradiționale în rândul tinerelor generații, contribuind la conservarea memoriei culturale regionale.

Joc de oină la Barcani, jud. Covasna

2012
Image

Recunoscută de mulţi adulţi şi vârstnici de azi drept jocul copilăriei, oina reprezintă un element al patrimoniului imaterial, care poate transmite informaţii preţioase despre începuturile întrecerilor sportive din cadrul comunităţilor rurale şi urbane româneşti.

Bun prilej de întâlnire şi de întrecere sportivă, oina a fost mereu prezentă în viaţa comunităţii locale din zonă, jucându-se duminica, în zilele de sărbătoare, precum şi în zilele lucrătoare, după finalizarea muncilor câmpului şi a celor gospodăreşti. Împărţiţi în echipe, tinerii îşi etalau priceperea sportivă, prin tehnicile de lovire a mingii de oină cu bastonul (bâta), de prindere a ei şi de apărare.

Image

Stabilirea echipei care deschide jocul

Banat: “Lopta mica”
Transilvania: “Pila”;
Muntenia şi Moldova: “Hoina” si apoi “Oina”;  
Maramures: “Ojerul” sau “Oirul”
Dobrogea: ”De-a lunga”.

Jocul de oină era prezent în viaţa comunităţii locale din zona Depresiunii Întorsura Buzăului până în preajma anului 1990. De atunci şi până în prezent, oina a încetat să mai fie practicată din cauza altor mijloace de distractie apărute în rândul tinerilor. Jocul de oină tradiţională era practicat de către copii, tinerii şi adulţi în zilele de sărbătoare sau în cele de duminică.

Locul desfăşurării acestui joc este atestat în Barcani: “Lunca satului”, “Lughet”, pe dealuri şi în orice loc în care unde se putea alerga;

Bastonul (bâta) de oină era confecţionată din lemn;

Mingea era confectionată în trecut (sec. XIX) din burete, păr de cal, vită sau capră.

Dimensiunile terenului de joc, circa 50 m lungime şi 30 m lăţime

  • zona de bătaie (unde se loveşte mingea de oină cu bastonul)
  • zona de fund (sau locul de scăpare - cum se numeşte în oina competiţională)
  • culoarele de dus şi de întors ale jucătorilor echipei care a stat la bătaie

Competiție oină, Întorsura Buzăului, jud. Covasna, 2012

Cu ocazia zilei de 10 Mai – Ziua Regalităţii, Federaţia Română de Oină (FRO) organizează în fiecare an „Cupa Regelui la Oină”, pe Stadionul „Arcul de Triumf” din Bucureşti, un eveniment sportiv competițional care marchează această zi deosebit de importantă pentru istoria României.
+
Echipă de oină, Poiana Sărată, 1929, colecție privată (Ioan Ciurea, preot).
+
Echipă de oină, 1924, colecție privată.
+
Echipă de oină defilând, Cupa Regelui, 1927, Turnu Severin, (Ioan Ciurea, preot).
Începând din anul 1932 jocul tradiţional de oină a evoluat şi a fost organizat într-un sport competiţional (oina în 11 jucători) în cadrul Federaţiei Române de Oină (FRO).
+
Oficialități la Cupa Regelui, 1927, Turnu Severin, colecție privată, (Ioan Ciurea, preot).
+
Echipă de oină, Colegiul Central,1923, colecție MNCR.
+
Echipa ASTRA Basarabeană, Colegiul Donici Chișinău, probabil 1927, colecție privată.
Mulţumim celor care au participat activ la implementarea și promovarea proiectului „Oina din Bătrâni” organizat de-a lungul timpului în zona Depresiunii Întorsura Buzăului: Costel Iagăr, Alexandra Cîrlănescu, Mihaela Popica, Bogdan Stroie, Alina Herțeg, Florin Herţeg și Silviu Popica, Ionuţ Joss, Eva Délczeg, Andrea Popa, Adela Kovács, Cristina Baubec-Felea Vlad şi Adrian – Vicențiu și mulții alții.
Un sprijin important la desfăşurarea în bune condiţii a acestor evenimente dedicate jocului de Oină a venit din partea lui Mihai Tociu, preşedintele Asociaţiei Oina – jocul care ne uneşte, și din partea preşedintelui Federației Române de Oină, domnul Nicolae Dobre, cărora dorim să le mulțimim în mod special pe această cale