Csomortani Gál László

Artist născut în satul Șoimeni/Csíkcsomortán, localitate din apropierea municipiului Miercurea-Ciuc, a fost ani la rând aproape de activitatea MNCR, participând ca voluntar în perioada studenției la lucrările desfășurate pe Șantierul arheologic de pe Dâmbul Cetății din Pauleni-Ciuc, între 2004-2005, revenind apoi între 2010-2014. Mai multe despre artist și activitatea sa, redăm într-un scurt interviu.

Napimádó / Iubirea soarelui

60 x 29 cm ulei pe lemn 2015

Începuturile artistice

Prezentați-ne, vă rog, câteva date despre începuturile dvs artistice. Cum v-ați descoperit și cum ați ales să valorificați în timp această vocație?

G.L. - M-am născut în anul 1978 la Ciomortan (satul Șoimeni, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita) un modest sătuc de munte, așezat de vremuri de demult între munți acoperiți cu păduri de pin, în al cărui hotar, în Várdomb (Dealul Cetații) se odihnesc ruinele unor așezări vechi de mii de ani. Aici mi-am petrecut copilăria, a cărei lume reală s-a îmbinat cu povești, legende, cu baladele șoptite de freamătul apropiatelor păduri și arhaice rugăciuni. De mic copil mi-a plăcut să desenez și, astfel, drumul vieții m-a condus spre secția de pictură a Liceului de Artă din Miercurea Ciuc și apoi spre secția de sculptură a Institutului de Artă din Oradea.

Am avut numeroase expoziții în străinătate la Szabadka (Serbia), Budapesta, Esztergom, Szentendre (Ungaria) și în țară la Odorheiu Secuiesc, Cluj, Oradea, Sfântu Gheorghe etc. Am prezentat în timp cel puțin 30 de expoziții personale.

Pictură pe lemn vechi

Vorbiți-ne despre stilul și tehnica de lucru proprii, care vă diferențiază de alți artiști. Folosiți în multe lucrări un suport mai neconvențional, și anume fragmente de lemn vechi. Vorbim practic despre o îmbinare a două medii artistice - sculptura și pictura, prin intervenția pe care o exercitați asupra fragmentelor lemnoase. Cum ați ajuns la acest gen de pictură pe lemn vechi?

G.L. Pe la începuturile anilor 2000 am început să pictez pe diverse obiecte de uz, pe instrumente muzicale, pe bucăți de mobilier... Prima mea astfel de lucrare am pregătit-o pentru examenul de licență, pe o covată crăpată neîntrebuințată, pe care ,,au apărut” motive simbolice de inspirație populară.

Prin intermediul artei populare, căutând rădăcinile strămoșești, doresc să reînvii simbolurile eterne ale formelor simple, dar incredibil de complicate ale lumii reale. Consider ca o misiune pentru mine întoarcerea la acele izvoare eterne care de-a lungul a mai multor mii de ani au reprezentat hrană intelectuală și spirituală pentru acest popor.

Mă străduiesc să reînvii pentru oamenii de azi mesajele poveștilor noastre populare, legendelor, cântecelor populare și arhaicelor rugăciuni, a unei aproape uitate imagini a lumii.

Povestea, cântecul popular, ,,ustensilele și abilitățile noastre” în ale artei populare au efect acolo și atunci, altfel spus în acel timp în care se povestește, se cântă, se confecționează, se sculptează sau se pictează, respectiv acolo unde devin viabile, trăibile. Bucățile de mobilă veche leagă trecutul de prezent spunând povestea lemnului vechi de sute de ani. Se creează astfel un fel de dialog cu spiritualitatea strămoșilor. Folosite cu pioșenie, rezultatele muncii mâinilor înaintașilor își recapătă semnificația.

Mi-aș dori să recondiționez sertare aruncate, tăblii de pat, bucăți de mobilă pentru ca ele să renască din propria lor cenușă precum mitologica pasăre Pheonix, sau ca magicii armăsari din poveștile noastre populare, din propria lor cenușă.

Prinderea luminii

Cromatica joacă un rol vital în acest gen de reprezentări. Spre ce tip de cromatică tindeți în general?

G.L. Pentru cromatica creațiilor mele, reprezentative sunt culorile calde, roșu și brun, nuanțelele acestora, prinderea luminii și a căldurii, cuprinderea universului viselor umane și a minunilor eterne ale naturii.