Formarea şi activitatea Gărzilor Naţionale în zona Trei Scaune, Ciuc şi Odorhei. Desemnarea delegaţilor şi participarea la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918

1918

ANUL DESĂVÂRȘIRII UNITĂȚII NAȚIONALE

În anul 1918 marea conflagrație mondială se apropia de sfârșit. Rând pe rând, sub loviturile militare ale Puterilor Antantei, Puterile Centrale și aliatele lor din Balcani, se văd nevoite să accepte dreptul la autodeterminare al popoarelor supuse, să depună armele și să părăsească teritoriile ocupate.

Unirea Basarabiei cu România

Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării.
Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. În decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească a cărei independență a fost votată în unanimitate de deputații Sfatului Țării la 24 ianuarie 1918.
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat Unirii Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România.

Image

Unirea Bucovinei cu România

Image

Pe 27 octombrie 1918 Adunarea Constituantă a Bucovinei a decis “Unirea Bucovinei cu celelalte țări românești într-un stat național independent”.

A fost ales un Consiliu Național ca organ reprezentativ al Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor. Consiliul Naţional a hotărât  convocarea, la 28 Noiembrie 1918, a Congresului General al Bucovinei pentru “stabilirea raportului politic al Bucovinei faţă de Regatul Român”.

Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, la 15/28 noiembrie 1918, în unanimitate ,,unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României”.

Unirea Transilvaniei cu România

La 31 octombrie 1918, la Budapesta, s-a înființat Consiliul Național Român care și-a  început activitatea la Arad, la 2 noiembrie 1918.

La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român a anunțat convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.

La 1 decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la care au luat parte 1228 de delegați aleși și o sută de mii de alți români veniți din toate părțile Transilvaniei să-și exprime adeziunea la unire. Delegații au votat Rezoluția Unirii care consfințea unirea Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului cu România și astfel s-a desăvârșit Marea Unire.

Image

Pregătirea Unirii Transilvaniei cu România


Formarea Consiliilor Naționale și  Gărzilor Naționale Locale

În toamna anului 1918, în contextul istoric oferit de iminentul deznodământ al războiului, românii din Transilvania și-au afirmat public hotărârea de a dispune singuri de soarta lor și de a fi reprezentați de aleșii lor. La 31 octombrie 1918, la Budapesta s-a înființat Consiliul Național Român Central (cunoscut și sub numele de Sfatul Național Românesc) care și-a început activitatea la Arad, la 2 noiembrie 1918, în casa lui Ștefan Cicio-Pop, care a fost numit președintele consiliului. În data de 6 noiembrie Consiliul Național Român Central în apelul intitulat „Către națiunea română” a îndemnat la ordine și disciplină și la constituirea de Gărzi locale. Conform cu directivele trebuia să se constituie în fiecare comitat un Consiliu Național Comitatens, subordonat Consilului Național Central și aceste consilii comitatense să procedeze la organizarea consiliilor și gărzi locale pentru asigurarea ordinii publice, a siguranței și averii publice. Exista cerința de a fi înființată în fiecare comună cu populație majoritar română o Gardă națională.  Ele au apărut alături de gărzile similare maghiare sau șăsești, proporțional cu structura populației. În  intervalul noiembrie-decembrie 1918 Consilii și Gărzi locale românești s-au constituit, cu rapiditate  în  comitatele și localitățile transilvane.
Gărzile naționale erau subordonate Consiliilor naționale pe lângă care se creau și în același timp ele trebuiau să se conformeze și ordinului comandantului Gărzii centrale. Conducerea acestor gărzi a fost încredințată unor foști ofițeri sau subofițeri aleși de gardiștii ce compuneau garda. Dacă la constituire nu era niciun ofițer atunci comanda era încredințată unui fost sergent sau chiar grad mai mic, dar capabil să-i conducă. Cu ocazia constituirii și organizării, gărzile depuneau un jurământ de credință prin care se obligau să întărească disciplina și ordinea și să îndeplinească poruncile Consiliului Național Român Central căruia îi recunoșteau dreptul de a da dispoziții în numele națiunii române. La 12 decembrie 1918 în urma hotărârii Consiliului Dirigent, a fost numit conducător al armatei și siguranței publice în Transilvania Ștefan Cicio-Pop, sub conducerea căruia a început acțiunea de organizare a Jandarmeriei în Transilvania.  Treptat, în lunile decembrie 1918 și ianuarie 1919, numărul membrilor gărzilor și sfera de acțiune a acestora au fost reduse tot mai mult, pentru ca începând cu 15 ianuarie 1919 să fie desființate. Până la sfârșitul lunii martie 1919 atât Gărzile naționale cât și Consiliile naționale și-au încetat activitatea și în locul lor au fost instituite organe de pază, ordine și siguranță.

Ștefan Cicio-Pop

(1865-1934)
Image
Jurist, om politic,  deputat român în Parlamentul de la Budapesta, participant activ la Marea Unire din 1918,  vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent, a ocupat funcții de înaltă demnitate publică în perioada interbelică.

Casa lui Ștefan Cicio-Pop din Arad

Image
Aici au avut loc în noiembrie 1918 consfătuirile Consiliului Naţional Central Român în care s-a hotărât convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Amos Frâncu

(1866-1933)
Image
Image
Avocat și om politic , apărător al memorandiștilor în anul 1894 și militant pentru Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În 1918 s-a aflat în fruntea gărzilor naționale românești.

Gărzile Naționale Române din Comitatele Odorhei, Ciuc Și Trei Scaune


Românii din zona Covasna – Harghita, de azi, în frunte cu preoții, învățătorii și alți lideri locali s-au mobilizat la apelurile Consiliului Național Român și au ales consiliile locale, au organizat gărzi locale și și-au desemnat reprezentații care să ducă hotărărea lor de unire la Marea Adunare Națională.


În fostele comitate Ciuc, Odorhei (județul Harghita) și Trei Scaune (județul Covasna) s-au constituit și au activat consilii și gărzi locale în localitățile: Archita (azi sat în cadrul comunei Vânători, jud. Mureș), Feleag, Gălăuțaș, Jimbor (azi sat în cadrul comunei Homorod, jud. Brașov), Săcel, Subcetate, Toplița, Sărmaş, Bicaz, Vidacut, Arcuș, Albiș (comuna Cernat), Aita Seacă, Bățanii Mari, Brateș, Bicfalău, Beșeneu (Moacșa), Bodoc, Boroșneul Mare, Buzăul-Ardelean, Boroșneul Mic, Belin, Budila, Catalina, Covasna, Chinuș, Chichiș, Dobolii de Jos, Dobolii de Sus, Dalnic, Eresterghin (comuna Moacșa), Ghelința, Hăghig, Ilieni, Lemnia, Mărtineni (comuna Catalina), Ozun, Olteni, Pachia (comuna Brateș), Poian, Petriceni (comuna Sânzieni), Ruseni (Tg. Secuiesc), Sânzieni, Surcea (comuna Zăbala), Teliu, Tinoasa (comuna Lunga), Turia, Țufalău (comuna Boroșneu Mare), Zagon, Zălan (comuna Bodoc) ș.a.

Consiliul Național Român din Reghin, a solicitat, la 20 noiembrie 1918, Consiliului Național Român Central, aprobarea ca cei din satele românești din Comitatul Ciuc să fie încorporați cu organizarea la Comitatul Mureș-Turda, de care erau mai aproape, iar garda civilă din Varviz (Subcetate) să se declare Gardă națională întregindu-se și din localitățile puternice vecine Sărmaș, Bicaz, Corbu, Tulgheș, Bilbor, Voșlobeni, Ghimeș, Livezi, Coșnea.

Membri ai gărzilor naționale

Preotul Aurel Nistor, președintele Consiliului Național
Image
Achim Rafiroiu, întors de pe front a făcut parte din Garda națională română din Araci.
Image
Vicențiu Rauca-Răuceanu din Hăghig, comandant al Gărzii Naționale Române secția V și VI din Țara Bârsei.
Image

Delegați din comitatele Ciuc, Odorhei și Trei scaune la Marea Adunare Națională

George Nistor, din Teliu, delegat al Cercului  electoral Sfântu Gheorghe.
Image
Ioan Modroiu, preot din Vama Buzăului, delegat al Cercului  electoral Sfântu Gheorghe.
Image
George Cerbu, preot din Întorsura Buzăului, delegat al Cercului  electoral Sfântu Gheorghe.
Image
Nicolae Cristea, din Sita Buzăului, delegat al Cercului  electoral Sfântu Gheorghe.
Image
Alexe Teculescu, din Covasna, delegat al Cercului electoral Covasna.
Image
Nicolae Jurebiță, din Covasna, delegat al Cercului electoral Covasna
Image

În ziua de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia au fost prezenți, în sala cercului militar din cetate, 1228 de delegați din care 680 aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului.

Dintre ei, 35 au fost aleși în cercurile electorale din comitatele Ciuc, Odorhei și Trei Scaune. Alături de ei au participat 548 de membri de drept ai Marii Adunări din Alba-Iulia, reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești.

Dintre membrii de drept, 13  au fost din zona Ciuc, Odorhei și Trei Scaune - 2 protopopi români (Constantin Dimian, Treiscaune, Dr. Augustin Tătar, Varviz), 6 reprezentați ai unor reuniuni și a unei societăți (Virgil Nistor, preot, Arpătac, Dr. Romul Oltean din  Dobârlău, George Popoviciu și Dumitru Antal studenți la Budapesta, George Axente și Alexandru Axente din Arpătac) și 5 reprezentanți ai gărzilor naționale românești (stegar Traian Ludu și soldat George Șandru din Prejmer, Zaharia Maior și Ilie Costea din Vidacutul-Român, Patrichie Murza din Vidacutul-Unguresc).

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Pe lângă delegații oficiali  peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la mărețul act istoric.